Gazeta de Nord-Vest

iustin_corbu

Realitatea activităţilor mafiote din zona Careiului, tărâm al confruntărilor traficanţilor de ţigări pare inspirată din cunoscutul basm, în care vicleanul ALI BABA pradă comoara, adunată pe căi nelegiuite de cei 40 de hoţi.
Împărat al traficului de ţigări, fără ruşine şi viclean adăstat la "balta tâlharilor" după cum o denumesc unii, situată în Terem, în Ungaria, "ALI BODO" alias BODO LASZLO învăluit în aburi de cocaină, îşi adună sfătuitorii, primul printre aceştia fiind GĂBIŢĂ, alias SORIAN GAVRIL.
În îngâmfarea lor, aceştia au ticluit planul pentru a stăpânii traficul de ţigări în zona Halmeu şi pe frontiera cu Ungaria. Pentru aceasta, competitorii de pe piaţa neagră a ţigărilor trebuiau eliminaţi şi nu oricum, ci într-un mod în care să obţină "agoniselile" acestora.
Socoteala a fost simplă şi iute pusă în aplicare. Trebuiau prădate depozitele de ţigări ascunse de privirile curioase ale acestora. Băieţii lui "TONA" alias LAKATOS ANDREI erau tocmai buni pentru aşa ceva. Prin oamenii lor, BONO şi GĂBIŢĂ cunoşteau perfect afacerile cu ţigări ale grupărilor concurente, echipa recuperatorului TUKACS DOREL contribuind din plin în a tempera pornirile revanşarde ale celor prădaţi.
Loviturile date l-au scop din competiţie pe REMUS, unul dintre puternicii zonei. Ulterior asta a urmat MOLDOVAN, care este numit de mai marele grupării ungare, "barat". Ultima lovitură dată "barat-ului" a fost pustiirea unui depozit de ţigări ce valorau peste 100.000 de euro, pradă care a ajuns la "balta tâlharilor".
Făţărnicia şi viclenia ungurului a mers până acolo, încât a indicat hoţul "borat-ului", în persoana răzvrătitului MARIUS, care în fapt nu prea avea de-a face cu acest furt. Socoteala era însă alta. MARIUS refuza să împartă cu BODO şi GĂBIŢĂ beneficiul unei alte afaceri nelegiuite, respectiv un teren trecut în proprietatea acestuia din urmă, în condiţii obscure, care ar valora peste 1,5 milioane euro.
Au adunat iute argumentele prin care să-l convingă pe MARIUS să treacă terenul în proprietatea lui GĂBIŢĂ. Douăzeci de războinici, conduşi de MARIŢA, căpetenie a "borat-ului" MOLDOVAN au năvălit pentru a cere socoteală neascultătorului MARIUS. Numai că afacerea a luat altă întorsătură. Războinicii au fost inrobiţi şi acum gem prin beciuri întunecoase.
MOLDOVAN a luat drumul pribegiei de frica urgiei, sub protecţia parteneriatului ucrainean IVAN. Lucrurile au ieşit cum nu se poate mai prost pentru aceştia, pierderii suferite în urma prădăciunilor la care s-au dedat oamenii lui BODO acum se adaugă şi birurile pentru scoaterea din captivitate a supuşilor, mai ales că unii ameninţă că vor vorbi iute, iute...
Între timp, la "baltă" se dau petreceri. ALI BODO este mulţumit că planurile i-au ieşit aşa cum îşi dorea, visteria i s-a umplut, MARIUS speriat de cele întâmplate este gata să-i aducă la masa împărătească prinosul afacerii.
Şi totuşi GĂBIŢĂ este trist. Se află într-o mare strâmtoare, ştie că IVAN nu se împacă cu gândul de a fi cel care pierde. A auzit că şi-a îndreptat privirea încruntată asupra sa şi asupra averilor sale. GĂBIŢĂ este vinovat şi de faptul că se angajase să ţină ochii legaţi celor care trebuiau să vadă aceste nelegiuiri şi nu s-a întâmplat aşa. Unde să-şi găsească scăparea? Prietenul său BODO este tovarăş la foloase nu şi la ponoase. Funiile acestuia s-au slăbit, nu mai strâng gruparea ucraineană, parcă se vede abandonat. Frica a început să-l cuprindă şi tremură că el şi bogăţia sa ar putea să intre pe mâna unor străini. Trebuie să facă ceva. Un milion şi jumătate de euro ar fi acum un aliat puternic. Umblă vestea că a avut unele întâlniri tainice cu MARIUS căruia i-a povestit că împăratul BODO îşi va pierde curând libertatea, că va fi pus la ani grei în lanţuri şi atunci el va fi cel ce va moşteni coroana şi va duce în posterior povara afacerilor cu ţigări în care are mare necesitate de sprijinul unui om de încredere. S-a mai jurat că, de vină pentru bătaia care a încasat-o este "TONA" care a pus în urechea şefului tot felul de vorbe rele, dar va avea preocupare să scape de acesta ca de o măsea stricată. Vorbele dulci l-au înmuiat pe MARIUS care şi-a confecționat socoteala, vorba aceea, este mai folositor un câine viu, decât un leu mort.
-va urma-